Recidivă
Un compas ce trasează un cerc.
O dată.
De două ori.
De trei…
Linia se îngroașă de fiecare dată când creionul o parcurge.
Am fost acolo, în acel colț al minții tale. Am dat din coate, m-am strecurat printre amintiri. Cu ce-a fost și ce-ar fi fost. Un prost. Am fost. Am ajuns un simplu „fost”.
Patru, cinci…
Săptămâni. Toate petrecute în colțul în care tu voiai să faci curățenie. Și măturat am fost.
Eu îmi pierdusem glasul, poveștile se terminau, iar tu țipai :
– Mai zii ceva !
Și ziceam: Încă una, mai am…
Și tu ziceai: Încă unul, aveam…
Eu aveam și încă am, doar,nevoie. Tu, ai avut, dar încă ai.
Șase, șapte…
Ai adormit.
Eu tac chitic, sunt mic, sunt mic…
M-am prins 🙂
Mă pupi ?
Sfârșit.
Savu 
Esti bolnav. Plictisieala, geniu, arta sau iubire.
Beție și cam mult timp pierdut privind linia aia cum se îngroașă, în loc să-ncerc a sări peste ea.. 🙂
Daca nu poti sa sari, incearca un limbo 🙂
Orice aș face tot târâș ajung 🙂