Om

Liverpool, 16 august, ora 1:00 A.M. Portul era bătut de o briză caldă, cel puțin pentru insulă, iar o liniște de mormânt se lăsase peste terasa unde cu câteva ore în urmă avusese loc cel mai select eveniment caritabil din oraș.

Învitații plecaseră de aproximativ o oră, luminile erau stinse, mesele aranjate, doar pe terasă, un singur rătăcit asculta cum valurile se lovesc de stapilopozii de la baza hotelului. Privirea străinului era ațintită spre larg, spre vapoarele ce se perindau pe linia orizontului…

Cel despre care vorbesc, un  invitat cam prea tânăr pentru un astfel de eveniment după părerile unor moraliști de ocazie, sorbea dintr-un pahar de bourbon savurând o țigară, își aruncase sacoul pe balustradă iar mânecile de la cămașă îi erau ridicate până la coate. Un oftat lung, alt fum, altă înghițitură, un zâmbet păstrat permanent în colțul gurii.

Din spate se aude o voce răgușită.

– Nu ai de gând să te duci acasă? S-a terminat, gata, ai primit ce voiai, acum poți să te duci să visezi în altă parte.

– Nu am făcut nimic pentru mine, nu înțelegi? Nimic ! Acum ieși afară dacă nu vrei ca de mâine să lucrezi pentru snobii ăia dobitoci, cred că ți s-ar potrivi de minune !

-Dar…

-Ieși!

Domnișoara s-a retras pe o ușă din lateral, în timp ce Mike, cel mai bun organizator de evenimente din tot regatul, îți mai aprinde o țigară și murmură cu paharul la gură :

-Am obținut ce voiam, halal oameni, jigodii…. (Soarbe, golind paharul, după care își mai toarnă încă unul folosind o sticlă dosită bine într-o găleată cu gheață, ascunsă într-un ghiveci ce atârna de balustradă)

-Am organizat evenimente pentru toată țara asta nenorocită, am fost servitorul tuturor lorzilor și pramatiilor de magnați petrolieri, mi-am vândut demnitatea pentru un pumn de lire. Nenorociți, oameni în costum ce se pozează cu orfani iar apoi dorm liniștiți în paturile lor cu baldachin. Aș lua tot înapoi! Tot !

Aruncă sacoul direct în valuri, privind cum marea îl poartă rapid spre larg ! :

– Asta meritați, să fiți măturați de pe planeta asta cum au fost măturați mulți din casele lor pentru interesele voastre ! Asta numiți voi caritate ? Zâmbete false? Poze făcute într-un birou în loc de locul unde toate nenorocirile se întâmplă cu adevărat?  Vals? Șampanie ?

Din buzunarul pantalonilor scoate un cec gălbui, îl aprinde cu țigara și privește cum încet, încet, fiecare zerou este șters din dreptul sumei primite pentru organizarea șaradei din această seară.

După încă cinci minute de privit orizontul, Mike strânge sticla la piept și coboară cu liftul până la parter, apoi iese direct pe plaja din stânga hotelului. Își aruncă și cămașa în valuri, se pune în genunchi și se lasă biciuit de valurile foarte reci ale Mării  :

– Judecă-mă tu, cu furia și cu infinitul tău, găsește-mi tu suflet și iertare.

Se ridică, ud din cap până-n picioare, găsește o ultimă țigară udă în pachet, o aprinde, iar apoi se întoarce cu spatele spre mare, gânditor :

– Bou sunt ! Pașaportul era în sacou…

Anunțuri

~ de savulll pe 2 Februarie 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: