Hei

  Ultimul pahar de vin mi-l aduc aminte, poate și ultima ei palmă dată în joacă, cum dă leoaica unui pui, în alint, dar cu putere, să mă învețe minte…

   Mă trezesc cu răsăritul în față și cu picioarele în apa mării. Totul era roșu, soarele,vinul rămas în sticlă,  ochii mei plini de nisip, dar nimic nu țipa mai mult decât rochia ei roșie. 

  Duc mâna la ochi și tac din gură, erau multe de spus, prea puține cuvinte pentru doi nebuni plecați după o noapte de țipete și disperare, spre mare.

 

 I se vedea doar silueta, la câțiva pași în fața mea, întoarsă cu spatele, cu mâinile întinse pe linia orizontului, bătută de vânt, și plină de nisip pe rochie. Știam că are ochii închiși și că se gândește la dobitocul care a adus-o în pragul mării. 

 

-Nu te mușcă să știi, valurile nu sunt cuminți azi.. dar ea e .

 

 Cu un singur cuvânt ar fi putut să mă îngroape de tot în nisip, să mă stârpească ca pe o furnică, să mă trimită legat de o plută pe mare, spre nicăieri. Eram pregătit, meritam.

  Dar ea tăcea, știa că doar prin a părea serioasă mă poate face să intru singur în pământ.

 

-Să știi că îmi e dor de tine.  Mă ridic și încep să mă scutur, o iau încet, tiptil, la pas ,spre ea. 

  

Felina m-a simțit, nu s-a ferit, s-a lăsat luată în brațe și și-a lăsat capul pe spate. Am stat obraz în obraz, ne-am certat în gând.

Ajută-mă să îmi dau rochia jos,  vreau să înot.

 

 Avea un costum de baie albastru, exact ca ochii ei, exact ca marea care acum se luminase sub soarele tot mai puternic. Dintr-un singur gest se aruncă în valuri și începe să se îndrepte spre larg. Sar și eu imediat, cu blugii pe mine :

Stai tâmpito că nu știi să înoți !

Ajung la ea și o prind de un braț, o întorc spre mine și o țin în brațe, apa era deja adâncă.

         

-Ține-mă bineeeee  !

 

 Cădem amândoi doborâți de un val și ne regăsim unul lângă celălalt, pe țărm.

 

       – O să ne omori pe amândoi !

 

Râde, se ridică și începe să își aranjeze sutienul, deranjat probabil de izbitura valului, în timp ce eu îmi ridic blugii până la genunchi și încep să bâjbâi după sticlă .

Nu vrei o gură? Sau te-ai săturat din apa de mare ?

De nicăieri îmi sare în spinare, ne rostogolim și Dumnezeu știe cum am ajuns eu dedesupt iar ea cu sticla de vin în mână.

 

    -Aaaaa—juu—tooo…

 

 Nu apuc să termin țipătul, îmi acoperă gura cu palma, bea vinul până la ultima picătură, iar apoi mă sărută cum nu m-a sărutat niciodată, pe aceeași plajă, după același vin, după aceleași certuri.

 

-Ești geloasă nu-i așa ? Ți-am spus, am iubit-o și am să o iubesc mereu, fără ea eu nu existam, nu eram idiotul de care te-ai îndrăgostit !

 

Mă mușcă de gât, mă sărută iar, râde, râde, râde… Se ridică și cade în fund, se uită la mine și țipă :

 

– Iubește-mă cum iubești marea, iubește-mă aici, de față cu ea, iubește-mă ! Acum acum acum !

 

 Se încruntă și arată cu degetul spre valuri: Nu – o – mai – vreau ! 

Mă târăsc în genunchi și o prind de un picior, nu mai zic nimic, sunt mic, sunt mic… sunt mic.

Anunțuri

~ de savulll pe 22 Ianuarie 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: