Torţe stinse în cetatea fotbalului.

După toate episoadele ce au nenorocit fotbalul Românesc zilele astea,  eu zic să întoarcem capul către vechi prieteni şi duşmani,  să vedem că nu suntem singurii puşi la zid şi trimişi la plimbare. O să se ducă şi Steaua, şi Petrolul, şi Dinamo, iar atunci vom lăsa tradiţia de izbelişte, vom spune adio unui secol de rivalităţi şi orgolii.

Torţe stinse, steaguri rupte, inimi frânte.

Obişnuiau să fie mii şi mii de torţe în fiecare capitală de suflet a fiecărei regiuni, dar le-au stins cum au stins şi fotbalul..

   Au stins flacăra Olteniei fără a se uita înapoi, au luat bucuria şi nebunia ce însemna Ştiinţa şi au acoperit-o cu ţărână, a mai rămas câte o flacără în inimi ce luptă cu dorul de Oblemenco, de lumânări aprinse pentru marele poet şi cântece ce răsunau până la Bucureşti. Ah Tudore ..

   Au stins torţele Banatului, fie roşie, fie violetă, amândouă stau acum stinse şi uitate de lume, una prin Arad, una prin Timişoara. Le-au luat banii, stadioanele şi palmaresul, dar nu au luat făcliile din suflet, făclii ce duc dorul vremurilor când se auzeau zeci de mii de Inimi de Cavaler până în Constanţa,  de se cutremura orizontul în calea marşului lor.

   Au stins torţa celor de la Cluj, şepcile roşii n-au mai stat pe capul plecat în faţa vremurilor. S-au dus râsul şi bucuria de după gol, s-au dus cântecele şi fularele ţinute sus pentru cei ce au vărsat sudoare şi sânge pe iarba aia nenorocită, plină de amintiri de zeci de ani.

   Au stins torţa din Piteşti, de unde odată Realul pleca bătut de un flăcău ce juca cu jambierele lăsate jos, însă privirea sus, spre stele. Locul unde violetul umplea orice gol din inimă, un loc unde toţi ardeau de bucurie când urma altă poveste, etapă de etapă.

   Acum au venit şi in Troia şi vor s-o stingă pe a mea. Vor să ne ducă unde s-au dus toţi, unde se termină visele . Giuleştiul l-au închis, dar gurile noastre sunt încă larg deschise şi ţipă, ţipă că îl vor pe Coe să mai strige înc-o dată. Urlă că Sfâşitul nu-i aici, către ceruri să audă şi Pittiş.

     Cântă ca s-au vândut la galerie pentru-n bilet de câţiva lei, să cânte şi Dinică în acelaşi timp cu ei. Zbiară către porţi să se deschidă, să ajungă acasă, să umple potcoava.  

  Ne-au batjocorit şi ne-au pus la pământ, dar mereu va arde, nu poate fi stinsă, pasiunea noastră pentru Rapid e ca o torţă aprinsă. Acum arde şi pentru voi.

Un articol de Savu Alin George 

Imagine

Anunțuri

~ de savulll pe 21 Mai 2013.

3 răspunsuri to “Torţe stinse în cetatea fotbalului.”

  1. frumoase cuvinte si adevarate in primul rand ! RESPECT ! FzR !!!

  2. :(((( FZR

  3. Tare adevarat!!! FZR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: